Se dă următoarea situaţie: un prichinduţă exuberant aleargă voios într-o direcţie precisă spunând “mami, mami când o să fiu mare vreau să mă fac sociolog”. Răspunsul mamei la o asemenea năzuinţă apare ca evident “copchile bagă-ţi minţile în cap, sociolog nu te faci, sociolog te naşti”. Bine, acum exceptând gena responsabilă de viciul sociologiei a cărei existenţă nu a fost demonstrată încă prin mijloace ştiinţifice, vin şi întreb: credeţi că un astfel de scenariu redat mai sus ar putea exista în viaţa reală? Auzi tot timpul construcţii de genul “mami, mami vreau să mă fac aviator, cântăreţ, doctor, profesor”, până chiar şi tractorist sau musafir, dar despre treaba cu sociologul mă cam îndoiesc. Şi cu toate că un copil nu [...]
« Citeste in continuare »
By Ștefania Matei | 30. Dec 2010 | Potenţial amuzante, Sociologice | No Comments »
Preambul Ştiţi vorba aia: românul s-a născut poet. Şi în caz că nu aflaseră-ţi încă omul în actualitate s-a născut nu numai poet, dar şi politician (a se citi analist politic), medic, sociolog, istoric, teolog, pedagog, dar mai înainte de toate un fin psiholog. Dispunând de toate aceste titluri academice înnăscute ce îl însoţesc continuu în periplul său “intelectalistic”, el oferă explicaţii instantanee pentru orice situaţie observată şi prescrie leacuri “băbeşti” pentru orice problemă ivită, indiferent dacă face parte sau nu din repertoriul său de experienţe. Constatând această stare de fapt, îmi rezerv la rându-mi dreptul ipotetic de a mă transpune prin intermediul a câtorva articole publicate pe acest blog într-un adevărat cunoscător al proceselor mentale, astfel având pretenţia instituirii [...]
« Citeste in continuare »
By Ștefania Matei | 27. Sep 2010 | Psihologie spontană | 2 Comments »
Pe vremea mea când am studiat la şcoală „Amintiri din copilărie” de Ion Creangă, pe lângă rezumate şi toate celelalte, am mai învăţat că personajul principal al respectivei opere literare reprezintă un prototip al copilului universal (orice ar vrea să însemne asta), am aflat că perioada descrisă este a copilăriei obişnuite (pe care în general eu o văd ca fiind până pe la 14 ani), că este redată o etapă a formării când copilul îşi consolidează o viziune asupra vieţii. Aşa că stăteam şi mă gândeam dacă acel Nică s-ar fi născut în altă perioadă. Cum ar fi sunat amintirile lui? Iată varianta originală Copilărie tip Scăldatus cireşicus “Nu ştiu alţii cum sunt, dar eu, când mă gândesc la locul [...]
« Citeste in continuare »
By Ștefania Matei | 3. Jul 2010 | Cotidiene | 2 Comments »
