Şi ce zice Mama gOoglemida?

Niciodată nu am pus la îndoială calităţile de explorator înnăscut ale stimabilei entităţi supranumite Google. Şi cum noţiunea de “niciodată” preluată ca atare este înconjurată de o imprecizie alarmantă mă resemnez şi fac apel la o logică teatrală.  Din modul de formare a acestui cuvânt, adică  prin alipirea unduitorului termen “nici” cu particula simplificată “o” şi cu reperul temporalo-calendaristic “dată”, reiese că nici o dată, nici de două ori, dar de trei ori da m-am îndoit de utilitatea rezultatelor descoperite.

Dar ca să îmi dovedesc pe deplin scepticismul elastic (asta ca să permită îndoirea, mai exact îndoiala) pun acum sub semnul întrebării calităţile de prezicător ale aceleiaşi stimabile entităţi mai sus menţionate. Aşa că apelez la tehnica ghicitului în Google. Cum nu ştiţi? Pe lângă ghicitul în stele, în cafea, în boable de mazăre, în guma de mestecat, în scrumul de ţigară etc se poate ghici şi în Google.

Iată cum. Îţi pui în gând o întrebare. De exemplu “Google Googleşoară [se păstrează genul feminin], deci Google Googleşoară cine va fi cel mai de seamă sociolog din ţară?” După ce ai spus asta introduci formula magică “sociolog de seamă” în câmpul semi-obstrucţionat de forţe mistico-reductibile algoritmice centrifugopede şi dai căutare.

Şi uite ce “frumos” se prezintă viitorul (se prezintă şi mai frumos cu un click pe imagine).

Deci prima căutare după cuvântul cheie “sociologi de seamă” nu este altceva decât blogul meu ceea ce indică în mod cert o carieră revoluţionară în domeniul sociologic. Sumbru, foarte sumbru viitorul, dat fiind conţinutul unui post mai vechi, chiar acela care apare. Deci vocea googlească spune aşa: Domniţă dragă, o să fii mai de seamă decât Jurgen Habermas şi Michael Foucault la un loc, asta este clar uite pentru că apar amândoi în acelaşi rezultat. Dacă cei doi au fost “baza” sociologiei moderne, tu o să fii “exponentul”. Asta pe plan mondial, căci pe plan românesc o să îi întreci pe Vasile Caramelea şi Cătălin Zamfir. Mă întreb acum dacă prin indexarea noii postări nu intervin cumva în ordinea lucrurilor şi îmi rezerv un nou statut, mai viitor decât viitorul anterior.

După o asemenea palmă peste faţă (rămâne de văzut peste faţa cui) revin cu o altă întrebare mai precis formulată. “Google Googlşoară cine va fi cel mai bun sociolog din ţară?” Pararim param pam pam pam. Tobele sună voios. Iată ce spune limbajul googlesc.

Duduiţă, se pare că mrejele destinului inexorabil [inexorabil până la indexarea altor rezultate] indică în mod clar un viitor sociologistic mai mult sau mai puţin strălucit. Umbra provine dintr-un ghimpe clujean care afirmă că un sociolog bun este un sociolog mort. Ai grijă la ce spui, ce faci, cum faci. Fii atentă! Ce să însemne asta? Nu ştiu dar d’apăi d’aia vrei să îţi cunoşti viitorul ca să ştii ce va urma pentru a capăta o stare de vigilenţă. Ăsta este un pardox simpatic. Îmi las cititorii (care este) în suspans, să reflecteze asupra lui.  Noi să mergem mai departe…şi zic aşa:  bine, bine sociolog ca sociolog, dar o să fiu un om simplu? Normal că acum urmează formula magică “Google googlşoară cine o să fie cel mai simplu om din ţară?”. Iată ce îmi spune vocea măiastră. Nu prea se pare că vei fi tu domnişorică. Uite sunt alţii mai simplii ca tine. Chiar şi una pe care o cheama tot Ştefania. Rămâi cu sociologul, nu cu omul simplu.

Ce-i drept aici mă aflu undeva între locurile 60-70. Departe de ceea ce mi-aş fi dorit. Deci pentru mine viitorul nu sună prea bine, sună exact ca scărţâitul de unghii pe o tablă şcolară. Acum rămâne de văzut ce va urma, cum va suna următorul viitor. Să fie ca un violoncel lăcrimând, ca o vioară înteţită sau ca un gong puternic? Bine că nu am ureche muzicală…

Pentru detalii privind tehnica ghicitul în Google fac cursuri de iniţiere la data de 30 februarie ora locală 15.61 contra unei sume de bani suficient de mare pentru a acoperi cheltuielile de efort. Cei interesaţi pot încerca fără reţinere. Rezultatele sunt la fel de exacte ca şi cele ale altor forme de prezicere a viitorului, poate chiar mai exacte, de două ori mai exacte, chiar de o sută de ori mai exacte (a se ţine cont de o regulă simplă: zero înmulţit cu orice altceva dă tot zero). Deci cu muţimea vidă tot înainte…

About the Author