Preambul
Ce ziceţi, sunt eu oare feministă? Hm, depinde pe cine întrebi. Dar ce înseamnă de fapt a fi feminstă? Acelaşi “hm” şi acelaşi depinde pe cine întrebi. Dacă mă întrebaţi pe mine, nu ştiu ce să răspund pentru că toată variaţia asta de răspunsuri a altora (culmea, despre mine) mă înconjoară cu o aură de imprecizie ce mă orbeşte. Mă uit într-o oglindă şi nu văd nimic. Nu ştiu unde mă aflu în toată povestea asta feministă, ca atare nu ştiu ce personaj să joc, aşa că am să încerc ca printr-o serie de postări să îmi consolidez poziţia în ceea ce priveşte rolului femeii în societate, prescripţiile de gen şi altele asemănătoare acestora. Dat fiind faptul că deruta nu este de fapt intrinsecă, ci provine de la alţii, deja întregul demers nu mai necesită a fi unul privat, ci unul public. Nu am idee unde o să ajung cu toată asta, nu am idee cât o să îmi ia, dar prin tratarea succesivă a diferitelor subiecte ce permit o analiză pe teme feministe (folosesc termenul de feminist în mod liber consimţit până îmi dau seama cu se mănâncă) va prinde contur cândva, undeva o concluzie incontestabilă pe care să o pot suţine clar şi răspicat în faţa oricărui auditoriu.
Pentru început voi porni de la definiţia feminismului găsită desigur în DEX, anume “feminismul = mişcare socială care presupune egalitatea în drepturi a femeii cu bărbatul în toate sferele de activitate”. Definiţia deşi teoretic destul de clară, practic nu îmi spune nimic. Este lipsită de puterea de a mă încadra. Ce-i aia mişcare socială? Cum adică egalitate? Poate fi egalitate? Nu este deja o egalitate subînţeleasă? Cum mai exact drepturi? Care drepturi? Cum adică toate sferele de activitate? Care sunt alea? Aşa că lăsând la o parte definiţia asta pompoasă pornesc de la una rudimentară: feminismul este o chestie (vom vedea mai departe care) ce se vrea (vom vedea dacă se şi reuşeşte) a fi de bine (vom vedea ce înseamnă bine) pentru femei (vom vedea ce sunt …a ba nu că asta ştim deja). Deci să trecem la acţiune….
Ruj, tocuri, “obeuri” şi 8 Martie, niscai lucruri care vin în minte la auzul cuvântului “femeie”. Lăsând la o parte primele trei care nu sunt decât nişte variaţii … stai nu .. care nu sunt decât nişte variaţiuni ale ultimului, să ne concentrăm atenţia asupra celui de-al patrulea element, de altfel şi cel mai abstract din şir: 8 Mar-ti-e. Şi uite cum facem. Eu mă transform pentru o zi într-un extraterestru care a venit pe pământ pentru a studia ce-i aia femeie. Nu ştiu nimic în afară de faptul că la acea dată se sărbătoreşte asta şi bănuiesc că atunci pot afla tot ce vreau pentru a mă duce la şeful meu cu un raport complet şi bine pus la punct. Când altcândva să îţi dai seama ce înseamnă femeie dacă nu pe 8 Martie şi unde altundeva să îţi dai seama ce înseamnă femeie dacă nu pe pământ? – spune vocea extratereastră din mine. Probabil mi-ar fi fost mult mai uşor să răpesc o pământeancă, să îi conectez tărtăcuţa la prototipul experimental de capatare a undelor craniene pentru a crea o imagine tridimensională pe care să o lansez în spaţiul cosmic producând astfel particule microscopice care prin compoziţie intergalactică să conducă la conturarea unui profil al femeii. Dar nu, nu utilizez tehnica de ani lumină, nu fac asta. Eu şi ca extraterestru lucrez curat, nu las urme. Mă duc şi fac studii, observ, reacţionez, analizez, iau mostre din mediul natural şi iată rezultatul final, raportul.
Ce este aia femeie (specimenul F sau simplu F)? (raportul unui extraterestru)
| Atribute asociate | Dovezi |
| Cochetărie | - Magazinele care pun spre comercializare acele straturi de material cu care se acoperă corpul uman, şi care pentru specimenul F se pare că sunt de o importanţă majoră, oferă în această perioadă reduceri promoţionale la o varietate de astfel de obiecte cu specific sezonier. Motivul declarat este acela de a-i oferi o stare de mulţumire lui F, iar cel nedeclarat de a creşte vânzările şi prin aceasta profiturile negustorilor. Ambele scopori se pare că sunt îndeplinite, inclusiv primul, căci specimenul F face ture, îşi vâră într-un parlelipiped închis ermetic textilele peste corp, apoi iese şi se urmăreşte pe sine împodobit cu noua garderobă privindu-se într-un obiect care prin reflexia luminii îi proiectează imaginea mai luminoasă decât este în realitate pentru a îi modifica astfel percepţia. De cele mai multe ori achizţionează obiectele care spun “că îi vin bine”. Din cele ce am putut remarca, această atitudine a lui F se numeşte cochetărie şi provine dintr-o dorinţă de a se îmbrăca atrăgător pentru a plăcea sexului opus. |
| Sensibilitate | - Ustensila ce se doreşte a fi pusă cu precădere în funcţiune în această zi este reprezentată de o bucată subţire de material, probabil fabricată din celuloză. Cu aceasta specimenul F îşi freacă zona ochilor din care, de fiecare dată când se emoţionează, curge un lichid uneori limpede, iar alteori aflat în combinaţie cu o substanţă negricioasă numită mascara sau rimmel (utilizată de F pentru a îşi înconvoia firele ce înconjoară ochii, fire care sunt mai proeminente în partea superioară). Această ustensilă este folosită în timpul vizionării pieselor de teatru sau filmelor lacrimogene destinate exclusiv femeilor. Posturile de radio (definite ca transmisiune acustică de informaţii, unoeri melodioase) difuzează cântece de dragoste lansând dedicaţia “să fiţi iubite” cu referire la colectivitatea specimenelor F. Potrivit acestor date, emotivitatea este un atribut esenţial al lui F, accentuat subliniat prin evenimentele desfăşurate la data de 8 Martie. |
| Maternalism | - Ziua femeii mai este denumită în popor şi ziua mamei, însă mama se autoserbează, nu e ca şi cum cineva ar sărbători-o de bună voie. Copiii mici organizează serbări cu cântece şi poezii, chipurile destinate mamelor lor, dar printre care se strecoară şi câte o poezie de primavară sau scenete pe alte subiecte. Pentru a beneficia de cadou trebuie ca mamele însele să facă un mic efort de a fi prezente. Cu toate acestea este plăcut până când cu înaintarea în vârstă sărbătorirea mamei se rezumă la datul unui telefon sau trimiterea unui mesaj. Piesa de rezistenţă în autosărbătorire este faptul că un cotidian românesc oferă cadou la această zi un CD intitulat “Cântece pentru mama”. Mama poate intra în posesia acestuia prin două modalităţi, niciuna dintre ele neavând de a face cu o celebrare. Prima, dacă mama şi-l cumpără singură căci prichindelul ei nu cumpără ziare de acest fel sau a doua când un flăcău voinic îşi ia ziarul pentru a-l citi şi pentru că nu are ce face cu Cd-ul îl paseasză mamei lui mimând recunoştinţa. Probabil se sărbătoreşte ziua mamei pentru că, pe aceste meleaguri, mama este ignorată în restul timpului. |
| Sexualitate | - Pe străzi, poţi vedea înştiinţări publice prin care femeile sunt invitate să participe la anumite manifestaţii. Conform cercetărilor, obiectul acestor spectacole îl reprezintă programul artistic oferit de masculii feroce ai speciei care se bălăngăne lascisiv pe un ring, aruncându-şi rând pe rând învelitorile pielii în văzul unui grup numeros de femei ce ţipă extaziate. În afara acestora, la emisiunile transmise prin ceea ce pământenii numesc televizor, echivalentul primitiv al sistemului de transmisie-recepţie de la noi, sunt invitate să participe specimene F, toate acestea asemănătoare din punctul de vedere al părţilor corporale ce se află imediat în vecinătatea picioarelor sau puţin mai jos de gât. Astfel se conturează prototipul de femeie valorizat în societatea pământeană, prototip etologic aflat în strânsă relaţie cu reproducerea speciei în cadrul căreia lui F îi este atribuit un rol esenţial. |
| Vulnerabilitate | - Anumite practici care presupun transferul de bunuri materiale de la bărbat la femeie capătă în această perioadă o mai mare amploare sugerând o anumită vulnerabilitate a specimenului F. Această vulnerabilitate la care mă refer provine dintr-o accentuare a faptului că masculul speciei este stăpân pe situaţie, că el deţine controlul şi că este capabil să manevreze neprevăzutul. Direcţia (dinspre bărbat spre femeie) şi elementul ce constituie obiectul transferului sugerează în mod subtil autoritatea deţinută de bărbat nu numai în grupul restrâns al familiei, ci şi în cadrul mai larg al statutului profesional. Diverse cadouri, în special flori, care metaforic sugerează delicateţea şi gingăşia, sunt oferite de bărbaţi femeilor cu scopul subtil de a extinde aceste două atribute şi la nivelul vital al specimenului F. Bărbatul, dintr-un exces temporar de politeţe, se oferă să plătească manierat consumaţia femeii sau femeilor pentru a-şi satisface nevoia de machism aflată într-o stare latentă până la acea dată. F este foarte încântată şi se simte flatată. |
Revenind cu picioarele pe pământ, pornind de la conceptul care se sărbătoreşte, respectiv ideea de feminitate, şi observând elementele spre care se direcţionează atenţia, am putea spune la o primă vedere că această zi are o funcţie de emancipare, că femeile din toată lumea (sau mă rog) trag un semnal de alarmă asupra inegalităţii de gen şi semnalează asupra rolulul important deţinut de ele în societate, rol care nu trebuie privit ca fiind unul inferior bărbatului şi care ar trebui recunoscut cu surle şi trâmbiţe cel puţin o dată pe an. Aceasta este impresia cu care am pornit la drum înainte să încep “investigaţia”, dar analizând de fapt cum stau lucrurile mi-am dat seama că termenul în jurul căruia gravitează toată treaba nu este cel de emancipare, ci cel de legitimare. Femeia este ridicată pe un piedestal, dar acest piedestal este de fapt unul al inferiorităţii, inferioritate definită conform aceloraşi standarde care sunt aduse în discuţie de militanţii feminismului. Mai exact, se spune “femeia nu trebuie să stea la cratiţă”, dar în această zi se arată că ea exact acolo trebuie să stea, mai exact se spune “femeia este puternică”, dar în această zi se arată faptul că exact aşa nu este ea, mai exact se spune “femeia nu este doar un obiect sexual”, dar în această zi se arată că ea tocmai aşa este, mai exact se spune “femeia este independentă”, dar în această zi se arată că tocmai aşa nu este ea şi lista poate continua. Netratând excepţiile pe care personal nu le-am observat dar care pot exista, contradicţia vine din faptul că ziua de 8 Martie în mass-media şi în viaţa de zi cu zi se vrea a fi o zi feministă, dar de fapt în care se sărbătoresc chestii antifeministe. Pe scurt, e ceva de genul “hai pentru o zi să negăm toate lucrurile cu scopul de a atrage atenţia că ele există de fapt”. Şi mai scurt: un carnaval.
După toată observaţia asta am ajuns să consider necesară eradicarea zilei de 8 Martie. Asta mă face sau nu feministă? Nu dau verdictul eradicare pentru că toată manifestaţia asta ar pune cumva femeia într-o situaţie degradantă, căci de fapt nu este în totalitate aşa. Motivaţia principală este aceea că, aşa cum văd eu treaba, alte lucruri trebuie sărbătorite, acele caracteristici ale femeii care într-adevăr contează şi care în mod clar nu o diferenţiază atât de tare de bărbat pentru a se isca discuţii pe tema asta. Poate am să mai revin la ele cu altă ocazie. Nu am nimic cu sărbătorile, îmi place să le sărbătoresc, dar să sărbătoresc totuşi ceea ce merită… Şi ceea ce am văzut că se sărbătoreşte pe 8 Martie prin raportare la statutul femeii nu merită sărbătorit. Până data viitoare, feminizare măgulitoare!
8 martie – un altfel de gay fest desfasurat intr-un ton mai pasnic, ritualuri castrate sub deviza unei feminitati pure ce aparent nu poseda agresevitate, violenta, defecte, etc.